Bulgaria (7) - Veliko Tarnovo

Tsarevets

Imi doream de mult si foarte mult sa ajung la Veliko Tarnovo, iar alaturi de prietenii de la Terra Incognita am reusit in sfarsit sa bifez si acest obiectiv de pe bucketlist-ul calatorscopic. Inca de la inceput va spun ca e o locatie ideala pentru un weekend sau o zi libera pe care va doriti sa o petreceti altfel decat acasa...unde mai pui ca este si aproape de Bucuresti (aprox 180 km). Veliko, asa cum l-am vazut noi, intr-o zi de noiembrie cu vreme "mofturoasa", dar fara ploaie, este genul de destinatie ideala pentru o escapada indiferent de sezon. 

Tsarevets

Ne-am inceput plimbarea prin Veliko Tarnovo din Piata Tarului Ivan Asen I, adica fix de acolo de unde incepe drumul ce urca spre cetatea medievala. Primul pas (dupa cele cateva poze) a fost achizitionarea biletelor pentru accesul in cetate, numita Tsarevets. Cetatea si orasul vechi au fost construita pe  trei coline (Tsarevets, Trapezista si Sveta Gora), aflate in apropierea raului Yantra. Pozitia sa inalta a insemnat un avantaj strategic in vremurile tulburi ale Evului Mediu, iar asta i-a conferit de-a lungul timpului renumele de "a2a (cetate) in cuvinte si fapte dupa Istambul", ceea ce nu era chiar de ici de colo.

Tsarevets

Tsarevets a fost timp de doua secole casa tarilor bulgari, adica mai exact din 1186 pana in 1393, cand a fost distrusa de otomani. Ceea ce vedem astazi la Veliko Tarnovo este cetatea reconstruita dupa ample cercetari si lucrari de reconstructie si renovare. Cu toate acestea, fata de ce vedem astazi, la momentul sa de glorie suprema, cetatea era mult mai extinsa si adapostea intre zidurile ei nu mai putin de 22 biserici, 4 manastiri si peste 400 de case destinate locuitorilor cetatii. 

Picturile din interior Catedralei Patriarhale

Pretul biletelor este de 6 leva. Am trecut prin cele doua porti de acces, pe drumul din lespezi de piata, ne-am plimbat printre zidurile cetatii pana sus in varf, unde a fost inaltata in 1978-1981 o biserica, aflata pe locul vechii Catedrale Patriarhale Inaltarea Domnului. Odata ce ai pasit in interiror, senzatia este ca te afli intr-o alta lume, inconjurat de personaje din alte timpuri ce inca bantuie in jurul tau, iar in urechi pare ca le auzi durerea si suferinta. Socheaza si iti da senzatia de micime, stilul modernist in care este pictat interiorul, cu personaje importante ale istoriei medievale a poporului bulgar. Tocmai de aceea, desi construita, asa cum spuneam pe locul marii catedrale patriarhale, biserica noua nu a fost niciodata resfintita, iar in interiorul sau nu se oficiaza slujbe religioase. 

Harta atelierelor din Samovodska Charshiya

Semnele amplasate in curte indicau ca, urcand cu liftul in Turnul Catedralei, adaugat si el odata cu reconstructia bisericii, se poate vedea panorama orasului si imprejurimile, insa am gasit turnul inchis. Ne-am multumit  sa dam o tura completa in jurul bisericii, iar apoi ne-am continuat plimbarea printre zidurile de piatra. Am urcat intr-unul dintre turnurile amplasate pe zidul cetatii si de acolo am admirat panorama. Trebuie sa recunosc ca aceasta este una dintre panoramele cele mai frumoase ale aceste excursii: orasul vazut de sus, cu raul Yantra serpuind in vale printre dealurile bogat impadurite.

De la Tsarevets am pornit la pas spre centrul comercial al orasului, iar aici nu ar trebui sa ratati Samovodska Charshiya - strada mestesugarilor, aflata chiar in inima vechiului oras. Aceasta zona s-a dezvoltat in secolul 19, cand locuitorii satelor din apropiere veneau sa-si vanda marfurile. In timp acestia si-au construit aici mici ateliere, iar zona a devenit un centru comercial important.

Masinaria de taietei pentru cataif

Pentru a pastra atmosfera si a reinvia traditiile, in anii 80 Samovodska Charshiya a beneficiat de lucrari de reconstructie - au fost renovate casele si strada in sine, iar astazi aici sunt gazduite peste 20 de ateliere, mai multe cafenele, restaurante si locuri de cazare (hoteluri si hosteluri).

Samovodska Charshiya

Ne-am plimbat in susul si in josul strazii, am facut poze prin ferestrele atelierelor si mi-a ramas in minte in special in care se faceau taietei, cu o roata imensa, usor bombata. Dupa o scurta documentare (facuta la intoarcerea acasa) am aflat ca este vorba despre taieteii folositi pentru kataif si mi s-a cam facut pofta. Poate data viitoare!


In magazine veti gasi nelipsitele cosmetice din trandafiri (creme, sapunuri, parfum si esente), vase de lut, stergare colorate si rahat (lokum-ul turcesc dar cu arome bulgaresti...cum altfel decat de transafiri). Tot pe micuta straduta pitoreasca sunt si cateva ateliere de pictura si expozitii cu vanzare.

Monumentul Asenevtsi

Dupa ce parasiti straduta pitoreasca, presarata cu cladiri in stilul traditional bulgaresc (acelasi pe care l-am regasit si la Balchik) cu parterul din piatra, varuita in alb si etajul sau etajele din lemn in culori inchise, ne-am plimbat prin oras. Intre cladiri au fost pastrate locuri de promenada, ce ofera vederi asupra partii inferioare a orasului. Obiectivul care iti va atrage invariabil privirea este Monumentul Asenevtsi, construit anul 1985, la aniversarea a 800 ani de la revolta fratilor Asenevtsi: Asan, Peter, Caloian si Ivan. Primii doi s-au ridica la lupta impotriva Imperiului Bizantin si au eliberat regatul bulgar de sub puterea acestuia. Monumentul este plasat pe o mica insulita, legata de mal printr-un mod de fier. Sabia orientata in sus simbolizează puterea Bulgariei medievale.

Pentru a masa de pranz, recomandarea ghizilor nostri a fost Restaurantul Shtastlivetsa aflat pe principala artera comerciala (a nu se confunda cu straduta veche cu ateliere si magazine de suveniruri si artizanat) si ofera o priveliste superba asupra orasului Veliko si a monumentului Asenevtsi. Conform spuselor celorlalti colegi de excursie mancararea delicioasa, meniul vast, preturile ok. Pe noi insa ne-a descurajat mirosul foarte pregnant de usturoi din interior si aglomeratia.

Berea locala

Si cum nu eram prea flamanzi, am preferat sa ne delectam cu o prajitura si o bere/cappucino la o cafenea-restaurant numita Stratilat, aflata chiar in buza strazii Samovodska Charshiya, intr-o cladire frumoasa cu etaj si balcon cu coloane. Un rasfat si o binemeritata pauza dupa atata mers pe jos. Numele locatiei vine de la Sfantul Mucenic Stratilat din Evhaita (un oras din vechiul Imperiu Bizantin, aflat astazi pe teritoriul Turciei), un om viteaz, foarte frumos la infatisare, intelept si ales bun orator. Cafeneaua nu avea legatura nici cu cele sfinte si nici cu viata sau perioada in care a trait mucenicul, dar desertul casei - tortul Stratilat (din ciocolata cu ciocolata si iar ciocolata a fost delicios). E un loc frumos, atat in interior (ce seamana cu o gradina interioara, cu toate ca este acoperita), cat si exterior (atat masutele din fata, cat si cele doua balcoane generoase). 

In ansamblu, Veliko Tarnovo e o destinatie pe care mi-as dori sa o revad scaldata in soarele bland al primaverii si colorata in nuante de verde crud si copaci inmuguriti. Doua zile sunt arhisuficiente pentru plimbare, vizitare, shopping si delicii culinare cu aroma locala

Atelierul de sticlarie si tesut covoare